A nins. În soare codrul cu trunchiuri de cărbune
Întinde umbre-albastre pe proaspătul omăt
Şi mă visez la geamuri cu anii îndărăt:
Văd dealul alb, târlia şi vremurile bune.
Ies, scârţâie zăpada ca ieri sub pasul meu,
Şi atârnând marame subţiri de promoroacă
De ramurile joase, lumina goală joacă
Azi numai pentru mine şi pentru Dumnezeu.
Apoi îşi dă pe spate tot părul de beteală
Şi sare învârtindu-şi al razelor hanger
Şi unde talpa-i roză atinge albul ger
Fulgerător scânteie pe nea câte-o petală.
Crra… trece pe sub soare vâslind întâiul corb.
A stat din joc lumina, pe brânci se face mică…
Crra… stolu-ntreg – şi-n umbră rămân privind cu frică
Trei picături de sânge pe-o ramură de sorb.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu