Nicolae Steinhardt - În atenția tinerilor poeți debutanți

Vă îndemn să faceți poezii, dar nu imitând, nu maimuțărindu-vă. Scrieți ce vreți voi, ce vă vine vouă în minte, în suflet și-n imaginație, mai bine banalități sau extravaganțe, versuri siropoase ori versuri grosolan protestatare, prostii, chiar bazaconii, enormități, dar ele să fie ale voastre. Nu pierdeți nicicând din vedere pericolul imităției, mereu la pândă, nu mai puțin de veghe decât spinul din calea voinicului, tendință tot atât de firească omului ca și maimuței... Nu repetați, nu imitați... Să șțiți că ușor nu vă va fi, câtuși de puțin. Veți avea de luptat cu artificialitatea, vrăjmaș tenace.Nu scrieți spre a face plăcere altora; colegilor, profesorilor, prietenilor, vreunei fete/băiat etc. ci numai vouă înșivă. Poetul nu e tipicar, lozincar, stereotip, complezent, grijuliu de ce are să spună. 

Gustave Flaubert spunea că pentru un scriitor singura posibilitate, singura șansă de a realiza ceva frumos și valabil este să aștearnă pe hârtie numai ceea ce-i place lui. Iată verificarea: să-ți placă, să fii mulțumit în primul rând tu însuți. Fiți din acest punct de vedere egoiști; străduiți-vă să „dați" numai lucruri pe care le veți fi scris cu plăcere, cu ochii cugetători ai inimii îndreptați spre lăuntrul vostru.
Cuvântul poet este de origine greacă, el se trage dintr-un verb (poiein) care înseamnă „a face". Auziți, iubiți poeți începători? Poetul așadar, nu este acel care imită, care copiază ori reproduce după model, după șablon; el este acel care născocește, face, creează. Poetul e făcătorul. Nimănui verbul acesta extraordinar - a face -, niciunei alte îndeletniciri nu-i este mai propriu. Nimeni nu-l poate întrebuința în mod mai legitim și cu mai multă autoritate decât poetul.
De aceea și este, pe drept cuvânt, poetul o ființă mândră și curajoasă. El scoate din neant existență, ritm, armonie și frumusețe..."

Nicolae Steinhardt- Monolog polifonic