- Vedeţi ce deosebire între noi, eu v-am cunoscut îndată.
- Poate nu sunteţi din Viena?
- Nu.
- După vorbă sunteţi din Moldova... poate din Iaşi?...
- Chiar de acolo.
- Poate sunteţi domnul... Iacob Negruzzi? zise el cu sfială.
- Chiar el.
- Vedeţi că şi eu v-am cunoscut.
La auzul numelui meu, lăţit între tinerimea studioasă din cauza Convorbirilor literare, studenţii români din cafenea se grămădiră împrejurul nostru şi Eminescu mi-i făcu cunoscuti. Cei mai mulţi erau din Transilvania şi Ungaria, câţiva din Bucovina.
- Îmi pare rău că Slavici a plecat din Viena în vacanţe, zise Eminescu, aş fi dorit foarte mult să faceţi cunoştinţa lui. Eu cred că Slavici este un scriitor cu viitor, el cugetă drept, are idei originale, şi va scrie foarte bine când va mânui mai uşor limba română de care s-a cam dezvăţat în şcolile ungureşti.
Împrieteniţi din cel întâiu moment am stat mai bine de o săptămână în Viena, petrecând tot timpul cu Eminescu, descutând împreună despre trecutul şi viitorul românilor, despre războiul franco-german ce tocmai izbucnise şi pasiona toată lumea si mai ales despre literatura noastră naţională.
Pe Slavici l-am cunoscut numai la întoarcerea mea de la băi şi l-am îndemnat să scrie un studiu comparativ între cele două popoare conlocuitoare români si unguri, la care se referă şi un pasaj din scrisoarea ce am primit de la Eminescu după întoarcerea mea în Iaşi şi pe care o reproduc mai jos.
La despărţirea noastră întrebai pe Eminescu dacă i-ar plăcea să se aşăze în Iaşi când va sfârşi studiile sale.
- „Aş veni bucuros, îmi răspunse el, căci societatea "Junimea" are pentru mine o mare atracţie, însã mai târziu. Deodată ne-am înţeles cu Slavici să punem în mişcare pentru anul viitor o mare întrunire a studenţilor români din toate părţile, la mormântul lui Ştefan-Cel-Mare din mânăstirea Putna. Când ne-om fi îndeplinit această datorie, vin.”
Eminescu îmi povesti cum voiau să organizeze acea serbare, şi-mi făgădui asupra ei, o mică notiţă pentru "Convorbiri literare" pe care mi-o şi trimise. Este articulul subsemnat cu litera E şi publicat în numărul din 15 septemvrie al revistei.
Iacob Negruzzi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu