Știu, puritatea nu rodește,
Fecioarele nu nasc copii,
E marea lege-a maculării
Tributul pentru a trăi.
Albaștri fluturi cresc omizi,
Cresc fructe florilor în jur,
Zăpada-i albă, neatinsă,
Pământul cald este impur.
Neprihănit eterul doarme,
Văzduhul viu e de microbi,
Poți, dacă vrei, să nu te naști,
Dar dacă ești, te și îngropi.
E fericit cuvântu-n gând,
Rostit, urechea îl defaimă,
Spre care o să mă aplec
Din talgere - vis mut sau faimă?
Între tăcere și ppcat
Ce-o să aleg - cirezi sau lotuși?
O, drama de-a muri de alb
Sau moartea de-a învinge, totuși...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu