Mă doare dealul rupt în coaste,
Un cal mă priponeşte-n brâu,
La umbra adâncimii aste
Mă ține piatra fără râu.
Mă ține prundul şi-o lopată,
Pe tâmpla mea răsar bureți,
Acolo-n casa mea crăpată
Alt cal mă leagă în pereți.
Şi îmbrăcat cu băligarul
Ori încălțat cu doi cărbuni,
Mă trece-n două lumi olarul,
Adap copii, înțep străbuni...
Sunt spart, îmi bat ades în poartă
Să mă lipească, teologi,
Nu-i ştiu, nu-i vreau, şi simt pe toartă
Doar viermi şi alți arheologi.
Mi-ntoarce plugul fața-n spate,
Prin vene-mi curge un hârciog,
Printre biserici astupate
Nu văd niciuna, dar mă rog.
Mă rog la mâna care coase
Costum pe suflet şi pe os,
Cum a făcut în ziua şase,
Să-mi pună iar mersul pe jos.
Nassau, 25 Iunie 2018
