Ion Caraion - Brutării de sânge

Brutării de sânge - Ion Caraion


Proptiți de ușorii porților
ca pădurile proptite în mușchiul pământului
– spuneți copiilor voștri să nu ne aștepte
– spuneți sângelui patriei să nu ne mai strige
– spuneți păsărilor ecuatoriale să treacă peste noi
mai departe.

Am fost acolo unde trebuia să fim!

Înainte de a porni la atac,
e plăcut să ne spunem unii altora
despre lucrurile și despre treburile noastre,
la care n-o să mai întoarcem toți.

Presimțim gustul sărat al minelor,
auzim cărbunele amar al serii,
gustăm cerul,
bem apa,
înjurăm pământul.

Planta cu frunze de sticlă, ranița ca un buzunar de sânge, memoria asediată în parcuri, pâinea străpunsă de țipăt.
Ce pocnet sărat au gloanțele!
Ce gleznă tăcută au apele!
Ce zile trăim și ce lucruri!

Seara oamenii fugeau din orașe,
călători necunoscuți au venit la porți ca să strige
și cântecul negru a intrat în casă ca un șarpe.

Proptiți de ușorii porților,
cu dinamitele pumnilor, seara,
copiilor noștri arătați-le munții,
ogoarelor noastre deschideți-le sângele,
patriei noastre, spuneți-i adevărul:

Am fost acolo unde trebuia să fim!