duminică, 29 septembrie 2019

Adrian Păunescu - Ultima cafea



Acum să bem și ultima cafea,
Din ceașca prefăcută-n călimară,
Cu zațul unui an întreg în ea,
Redevenind străînă și amară.

Așa sunt rânduite, pe aici,
Aceste toate întâmplări în viață,
Cu fapte mari și cu instincte mici,
Cu care indivizii se răsfață.

E-o tulbure senzație de zaț,
În fiecare lucru de pe lume,
La care suntem parcă convocați,
În calitatea noastră de pronume.

Parcă nimic nu s-a-ntâmplat spontan,
Din cicatrici se redeschide veacul,
E ultima cafea a unui an,
Cu zaț mai important decât caimacul.

E o predestinare și-un blestem,
În toată nebunia nebuloasă,
Nici timp n-avem, cafeaua să o bem,
Se sparge ceașca șiroind pe masă.

Nimic nu se mai poate întâmpla,
Un zaț străvechi la suprafață iese,
Venim învinși la ultima cafea
Cu zaț întins pe fețe și pe mese.

marți, 24 septembrie 2019

Radu Gyr - Note din tren



Un şuierat. Un altul. Un pod: o jucărie...
Pe mal, copii de vată cu bivoli de carton.
Un domn citeşte-o carte franceză în vagon,
și osiile cântă ferata melodie.

Şi osiile cântă... Şi-n aur tot se şterge:
Peisaje, vise, păduri, cantoane mici și triste,
ori despărţiri prin staţii, cu lacrimi și batiste...
Ne plictisim. Sau râdem. Și viaţa noastră merge.

De se topesc, brumate, privelişti fumurii,
prin staţiile vieţii frânăm, a câta oară?
Şi cine ştie cine ne-aşteaptă într-o gară
în care noi, din goană, n-am mai putut opri...

Hei, cea din urmă gară, la un sfârșit de cale,
acarul negru-al morţii, pe gânduri, la macaz...
Surâd. Aprind ţigara. Şi iar visez. Un iaz...
Banalităţi burgheze din trenuri personale.

Și văd deodată trenul meu mic de tinichea,
cu roţile stricate, când nu-mi trecea prin minte
să-l fac simbol şi versuri, ci mi-l trăgeam-nainte
de sfoara lui, prin toată copilăria mea...

Hei, Radule de-atuncea, cu vise-îmbrăcate
în vechi costume albe de marinar, ca tine,
cum le plimbai- ţii minte? – pe-nchipuite şine,
în vechia jucărie cu roţile stricate...

Iar astăzi, trenul fuge și, paralel, şoseaua
L-asemuim cu viaţa, burghez și călător,
domnu-şi citeşte cartea, și-ntâiul trenişor
de mult işi rugineşte, în suflet, tinicheaua.

În ţăcănit de osii se-aleargă peste vise.
S-a desfăcut amurgul şi mâinile sunt reci.
Un alt canton de ţară: o su... tă... do... uă... zeci...
La staţia trecută, am cumpărat caise.

vineri, 20 septembrie 2019

George Coșbuc - Un imn preasfintei gramatice


foto George Coșbuc, soția și fiul, Alexandru


Te salut pe tine, – articol cauzal şi omogen,
Indirect contras în fraza cu subiectul epicen!
Voi, interjecţiuni concrete şi-optative principale,
Rădăcini prin apoziţii singular adjectivale,
Voi, cantitative – abstracte subiective-n viitor,
Unipersonale-n modul cu plural hotărâtor,
Vă salut! Şi tot asemeni te salut, o, prezumtive,
Număr genitiv în cazul numelor intranzitive.
Tu, obiect concret şi simplu, tu, circumstanţial de loc,
Locativ pasiv, conjuncţii, complimente reciproc!
Unde să găsesc puterea de-a trăi, de nu la tine,
Gen subordonat prin verbul reflexivelor suspine?
Cardinale – acuzative, virgulă şi period,
Două puncte – adversative strict coordonate-n mod
Şi superlativ prezinte derivat din vocative,
Prin vocala secundară cu terminaţiuni pasive,
Declinări adverbiale negative-n absolut
Cu perfecte – adversative sufixate-n atribut,
Relativ invers compuse prin adverbe ca moţiune,
Pozitiv improprii-n număr, ori neutre, ori comune,
Mod superlativ generic omonim adversativ,
Plenison ca negaţiune, iar în fond apelativ
Cu prefix şi cu gerunzii posesivo – cardinale,
Morfologice prin sunet şi prin stări adverbiale.
Daţi cu fuga sinonime prin funcţiune şi raport,
Că mai-mult-decât-perfectul lui Cipar acum e mort!
Dar în locu-i înviară prezumtive şi oblice
Şi-un dubitativ pro – contra ortografico – propice.
Propoziţii şi-apoziţii ce ne-arată rupt anume
Locul timpului şi cauza modului unui pronume
Prefixat dintr-un adverb feminin cu derivate
Prin triftongii declinării verbelor neregulate.
Ce-aţi făcut, o, voi ai ţării prea războinici voievozi,
Pentru înaintarea noastră? V-aţi luptat nişte nerozi
Cu tătari, cu turci, cu unguri? Luptă-i asta? Alte lupte
Purtăm noi, mai glorioase, cu învingeri neîntrerupte,
Cu negaţii şi-afirmaţii şi-optativul indirect,
Al interogării proprii şi-al pasivului perfect.
Iată, se deschide cerul şi dintr-însul cad nespuse
Şi contrarii şi contrase şi opuse şi compuse
Cu diftongi şi relative, şi-ablative, şi vibrante,
Şi jumări şi fleici şi-ntreaga tabără de consonante:
Labiale şi dentale şi nazale şi minuni,
Ps! br! hr! he! ho! ha, huide, şi alte asemeni conjuncţiuni,
Către, spre, prin, la, în, peste, de la, din şi-ntr-un ulcior
Joac-o sârbă vocativul unison într-un picior
Cu funcţiuni şi cu rapoarte şi-alergând în fund li-e ţelul
Spre azbuchevedeglagoldobreiestjivetezelu
Şi-o harababură sfântă văd, mă tulbur, cad, mă-nchin:
Să trăiască-n veci sintaxa! Aleluia şi amin!