Odată, o maimuță din neamul Anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,
A zis : Atențiune ! Sunt foarte afectată!
Tot circulă o vorbă, deloc adevărată,
Că omul ar descinde din bună noastră rasă.
Ba chiar ideea asta îmi pare odioasă!
Și, zău, savantul Darwin, tot neamul ni-l jignește
Când spune cum că omul cu noi se înrudeste!
Ați pomenit vreodată divorțuri printre noi?
Copii lăsăți pe drumuri sau arme de război?
Am inventat, noi, cipuri și alte drăcării?
Însemne sataniste, otrăvuri, șmecherii?
Văzut-ați pe vreunul, retras în junglă deasă,
Ca să scorneasca arma distrugerii în masă?
Tot ce lăsăm în urmă, când mai sărbătorim,
E biodegradabil. Natură o-ngrijim.
Iar omul otrăvește, în fiecare zi,
Păduri, câmpii și ape, și zările-azurii . . .
N-avem starlete porno sau dive-travestiți,
Și, orișice s-ar zice, nu suntem troglodiți!
Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali,
Drogați, lacomi de sânge sau homosexuali,
Escroci, bandiți, gherile sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil nu vezi așa prostie!
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră-aleasă,
Nici teroriști, nici dogme, nici luptele de clasă . . .
Cât am bătut eu jungla, scuzați, n-am observat
În obștea maimutească vreun cocotier privat.
Urmând calea cea bună și, evident, corectă,
Adolescenții noștri părinții și-i respectă .
În ierarhia noastră, cum e firesc și drept,
Devine șef acela viteaz, agil, deștept,
Capabil viața obștei s-o țină, s-o păzească,
De rele și primejdii turma să o ferească.
Adesea șeful nostru își riscă mândra blană,
Ca turmei să-i găsească loc de dormit și hrană.
Pe când, priviți! La oameni, ferească Domnul sfânt ,
Șefi sunt cei fără suflet și fără de cuvânt,
Corupți, vicleni, jigodii, cu gura cât mai mare,
Nebuni după putere și după bunăstare!
De turma lor n-au grijă nici cât un bob de mei,
Contează doar averea și înmultirea ei.
Nu veți vedea vreodată, cât soarele și luna,
O minte de maimuță dospind în ea minciuna.
La om, tot ce înseamnă minciună, intrigi, ură
Sunt legi de referință, a doua lui natură.
Chiar dac-aș fi silită de vreun laborator,
N-aș deveni vreun Iuda ori vreun informator . . .
Și iată înc-un lucru, din lumea mea, frumos :
La noi nu se întâmplă război religios,
Nici sfinte inchizitii, nici libertăți în lanțuri,
Nici chefuri după care să ne culcăm prin șanțuri,
Nici ordine mondială, și nici naționalism,
Și nici vreo îndoială ce-aduce ateism . . .
E-adevărat că omul, acest biped, gunoi,
Arată ca maimuța , dar n-a descins din noi!
autor anonim
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu