Făcuse-un cântec aspru și zbârlit
ca o spinare de mistreț, roșcată.
Un cântec pentru munți, pentru granit
și pentru țara lui însângerată.
L-au prins pe răzvrătitul cântăreț
și l-au zvârlit în ocnă și-n ocară…
dar cântecul lui, gol și pădureț,
precum un sfânt, umbla desculț prin țară…
Sărea cum mierlele prin paltini și prin nuci
fierbea cu apele în scocul morii.
Neamu-și făcea din el opinci, măciuci
și basamac și praștii și prigorii.
Murea în ocnă vânătul poet,
dar lângă drugi și lacăte, afară,
paznicii cruzi cântau și ei încet
cântecul celui ce trăgea să moară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu