Femeia mea din astă lume
Ne-a pus iubirea faţă-n faţă,
Ne-am întâlnit, fără de nume,
Ca două picături de viaţă.
Nu-ţi dărui aur şi nici astre,
Ci foc de inimă curată,
Să lege sufletele noastre,
Într-o poveste adevărată.
Nu-mi cere sacre jurăminte
În vorbe multe şi frumoase!
Urăsc beţia de cuvinte
Ce-ascunde gânduri mincinoase.
Închide ochii o clipită,
Atinge-mi inima cu gândul
Şi vei afla, a mea iubită,
Tot ce nu-ţi poate da cuvântul!
Eu am citit în al tău suflet,
Aşa cum se citeşte-n carte,
O frământare neagră-n cuget,
E rea şi încă ne desparte.
Te-aştept cu inima deschisă,
Nu zăbovi prea multă vreme,
Ia mâna către tine-întinsă,
Nu şovăi şi nu te teme!
Pavel Coruţ
(„Sămânţa de lumină”, 2012)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu