Ion Pillat - Visai de o cetate

Visai de o cetate pe margine de mări,
Trec peste ea cocorii zburând spre alte ţări.
Pe cer pier nori târându-şi penumbră de pământ,
Fug legănând corăbii catargele în vânt.
Intrai tăcut într-însa, umblai în lung şi-n lat,
Se înălţa doar murmur de ape, depărtat.
Urcai pe scări de piatră în turle până-n nori,
Se auzea doar freamăt de aripi de cocori.
Dormea pe veci cetatea: un straniu mauzoleu
Şi, cum priveam, simţit-am că mortul eram eu.