Cum ne-am iubit ca doi războinici!
Şi amândoi eram destoinici
Ca să izbim unul într-altul,
Să dăm atacul şi asaltul.
Am rupt suliţi, am spart scuturi
Am devastat atunci ţinuturi
În suflete unul altuia,
Şi-adeseori mi-am zis că nu-i Ea
Iar bătălia-i fără ţel!
Şi tu spuneai gemând:,,Nu-i El ! “
De unde-atâta încleştare?
Acuma plouă plumb în zare
Şi stăm plouaţi, zdrobiţi şi uzi
Şi tu mă-ntrebi:,,Tu nu auzi?”
Zic:,,Da...” Şi-mi dârdăie toţi dinţii
Pe creştet mi-au picat arginţii
Ori poate că e numai coiful
Şi vântul îngheţat mi-i roibul.
Şi ne zâmbim...Zici:,,Mor curând.”
Iar eu răspund cu voce slabă:
,,Am primul dreptul la mormânt.”
Şi eu ţi-s rob şi tu-mi eşti roabă.
Şi amândoi eram destoinici
Ca să izbim unul într-altul,
Să dăm atacul şi asaltul.
Am rupt suliţi, am spart scuturi
Am devastat atunci ţinuturi
În suflete unul altuia,
Şi-adeseori mi-am zis că nu-i Ea
Iar bătălia-i fără ţel!
Şi tu spuneai gemând:,,Nu-i El ! “
De unde-atâta încleştare?
Acuma plouă plumb în zare
Şi stăm plouaţi, zdrobiţi şi uzi
Şi tu mă-ntrebi:,,Tu nu auzi?”
Zic:,,Da...” Şi-mi dârdăie toţi dinţii
Pe creştet mi-au picat arginţii
Ori poate că e numai coiful
Şi vântul îngheţat mi-i roibul.
Şi ne zâmbim...Zici:,,Mor curând.”
Iar eu răspund cu voce slabă:
,,Am primul dreptul la mormânt.”
Şi eu ţi-s rob şi tu-mi eşti roabă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu