Adam Puslojic - :"Îți multumesc, frate Nichita, cā încā mai suntem!”

Versuri din "Trista vedere a girafei" de Nichita Stānescu.
Cu mulțumiri poetului, scriitorului și traducātorului sârb Adam Puslojic, legat de Nichita printr-o " prietenie dincolo de moarte".

Despre povestea manuscriselor lui Nichita, salvate de fetița lui Adam Puslojic din calea bombelor, într-un interviu din Evz, din 30 martie 2017,luat scriitorului sârb de Anastasia Stoiciu:
<<Evz: - Ce ne puteți povesti despre bombardarea Belgradului, în 1999 ? Cum ați salvat manuscrisele lui Nichita ?
Adam Puslojic: - [...] sunt cinci manuscrise: "Belgradul în cinci prieteni", "Oase plângând", "Suspinul de piatrā", "Cimitirul vesel" (neterminat), "Dialog în trei", scris de Nichita împreunā cu Ioan Flora și cu mine, dar și " Negleduș", volumul meu tradus de Nichita și scris de mâna lui ! [...]
In martie 1999, sub bombardament, am luat din casā, împreunā cu familia mea, Natașa și Maria, doar manuscrisele lui Nichita.Fiica noastrā, Maria, le purta în brațe! Asta fusese averea noastrā supremā.Așadar, darul lui Nichita a supraviețuit și bombardamentelor Belgradului din 1999. Manuscrisele lui Nichita lucesc acum la Biblioteca Academiei Române (Academie al cārei membru A.Puslojic este încā din 1995), alāturi de lada cu manuscrisele Eminescu[...] așa cum ei doi sunt pe veci îmbrāțișați (vezi poemul meu Eminescu și Stānescu) în cimitirul Bellu din București.La înmormântarea lui Nichita , la intrarea lui în veșnicie, am rostit tragic și emoționat: "Iartā-mā, iartā-ne, frate Nichita, pentru cā noi suntem în viațā!" A fost un țipāt fratern, dar atunci eu nu am avut dreptate.Cu 20 de ani mai târziu, în Casa Memorialā a lui Nichita, a ploieșteanului nāscut în Piața Sârbeascā(!), m-am corectat public:"Îți multumesc, frate Nichita, cā încā mai suntem!>>
Și noi, românii, vā mulțumim, domnule Adam Puslojic!