În memoria lui Corneliu Vadim Tudor - Noapte de toamnă cu Isus

Motto : "De accea sunt bucuros de slăbiciuni , de defăimări.de nevoi , de prigoniri , de strâmtorări , pentru Christos,căci tocmai când sunt slab , atunci sunt tare. "
Apostolul Pavel ( Biblia, II Corinteni, XIII, 10 )


Afară-i timp de viscol , o toamnă de prapăd
Îmi zbuciumă copacii, îmi plumbuieşte casa
Şi parcă la fereastră toţi morţii mi-i revăd
Înveşmântaţi în raze ce îmblânzesc vântoasa.

M-am săturat de viaţă ca de-un ceasornic spart,
Politica ucide în mine poezia
La toţi sărmanii lumii aş vrea să mă împart
Precum împarte straja cămaşa lui Mesia.

Aşteaptă de la mine miracole să fac
Toţi dezrădăcinaţii. copiii şi bătrânii
Dar eu sunt mai nevolnic ca ultimul sărac
Sălbăticit de muncă, nu mă mai ştiu nici câinii.

Atât de tandră-i fiara ce i-a speriat pe zbiri
De-ar şti toţi ipocriţii, m-ar nimici cu-o floare
Dar poate tocmai iarba cu nervii ei subţiri
Este icoana lumii şi dăinuie mai tare .

Primeşte.mă , Isuse, mă-ntorc din pribegiri
Învaţa-mă nu jertfa , ci tocmai ascultarea
Ţi-am dăltuit biserici cu hramuri de martiri
În inima mea slabă, prin care urlă marea.

Îmi e ruşine,Doamne, să afle toţi ai mei
Că din turnirul zilei eu îmi dezbrac armura
Că îmi indoi genunchii şi şerpi de lacrimi goi
Îmi scaldă geana arsă, obrajii , părul, gura.

Acesta-i luptătorul? Ce face omul crunt?
Unde îi e trufia?-întreabă fariseii,
A dat cenuşa-n floare pe capul meu cărunt
Şi unghia ta ,Doamne , mai tare e ca zeii.

În Tine cred , în slava şi-n învierea Ta,
M-am săturat de toate, de Tine nu mă satur
De ai vreun gând cu mine, dă-mi crucea cea mai grea
Credo quia absurdum-şi Tertium non datur.

Neclară este vocea ce-mi picură de sus
Astrală e lumina ce pieptul mi-l îmbată
Te strig cu glas de ape : Isus! Isus! Isus !
Aştept senin un clopot să plec la judecată

Într-un triunghi de aur te voi vedea ,Părinte
De-a dreapta Celui care , prin Tine, S-a jertfit-
E toamnă, vântul stinge si candela -n morminte
Adorm cu capu-n carte. Te simt. Bine-ai venit !

Corneliu Vadim Tudor

Scrisă în noaptea de 13 spre 14 octombrie 1992

      

Acum 4 ani eram la Braşov , în piaţa Sfatului . Mă lăsam mângâiată de soare ,de frumuseţea din jur , de priveliştea munţilor...ah, munţii pe care ii iubesc atât ...Era un furnicar de oameni , mulţi turisti ,de diferite naţionalităţi .

La un moment dat s-a simţit o rumoare ...lumea părea interesată de ceva...de cineva...Un bărbat înalt , impozant , îmbrăcat într-un costum crem , cu cravată, păşea însoţit de căţiva oameni .

Era Corneliu Vadim Tudor ...:) ...Îl văzusem în atâtea emisiuni cum se lupta pentru restabilirea adevărului istoric, cum ne aducea aminte de momente importante din istoria neamului românesc ...cum îi elogia pe marii poeţi ...cum se înflăcara când vorbea de Eminescu , de Blaga, de Nichita ...şi atâţi alţii ...cum ardea pentru Basarabia , Bucovina ...
Îi simţisem durerea faţă de ţara asta ciuntită , faţă de ţara asta pe care mulţi au uitat s-o iubească ...
Pentru mine, el era cel mai mare PATRIOT , demn de a vorbi de ROMANIA. Ascultându-l simţeam cum focul lui mă cuprinde şi pe mine...eram mândră ca mai sunt astfel de români.
M-am dus la el şi i-am vorbit , cu sfială , parcă, fără a îndrăzni să privesc un astfel de om minunat ...Mi-a dăruit o carte pe care mi-a scris un autograf ...şi apoi am facut o fotografie cu el , eu şi băiatul meu care ştia cine este Vadim :) ...doar văzuse şi el emisiunile la care mă uitam.
Azi , dupa o zi extrem de epuizantă , când am ajuns acasă am aflat vestea ...Că el , PATRIOTUL nu mai este ! Sunt cuprinsă de durere , de tristeţe ,simt o pierdere imensă ...parcă  întrevăd un sfârşit ...L-am pierdut pe Nichita, pe Păunescu , acum pe VADIM ...Cine mai rămane să ne aminteasca de Rovine, de Călugăreni , de Basarabia, de Bucovina ?...Cine te mai plânge, drag Eminescu ?

De azi , suntem mai săraci !

Adio , mare om de cultură , patriot , jurnalist de excepţie...adio , ROMÂNULE!

DUMNEZEU SĂ TE ODIHNEASCĂ ÎN PACE !