miercuri, 27 iunie 2018

Dorel Tătaru - Oale şi ulcele, pământ eu şi ele



Mă doare dealul rupt în coaste,
Un cal mă priponeşte-n brâu,
La umbra adâncimii aste
Mă ține piatra fără râu.


Mă ține prundul şi-o lopată,
Pe tâmpla mea răsar bureți,
Acolo-n casa mea crăpată
Alt cal mă leagă în pereți.

Şi îmbrăcat cu băligarul
Ori încălțat cu doi cărbuni,
Mă trece-n două lumi olarul,
Adap copii, înțep străbuni...

Sunt spart, îmi bat ades în poartă 
Să mă lipească, teologi,
Nu-i ştiu, nu-i vreau, şi simt pe toartă 
Doar viermi şi alți arheologi.

Mi-ntoarce plugul fața-n spate,
Prin vene-mi curge un hârciog,
Printre biserici astupate 
Nu văd niciuna, dar mă rog.

Mă rog la mâna care coase 
Costum pe suflet şi pe os,
Cum a făcut în ziua şase,
Să-mi pună iar mersul pe jos.

Nassau, 25 Iunie 2018

marți, 26 iunie 2018

Radu Stanca - Oare să fie drept, voce Adina V. și Adrian Moldovan



Oare sǎ fie drept cǎ n-am uitat
Mirosul verii-n care te-am aflat
Și iarba-n care proaspǎtǎ ai fost
Litania știutǎ pe de rost?...

Oare sǎ fie drept cǎ n-am murit
Sau numai cupa asta s-a golit…
De când mǎ mint, iubito, cǎ te-aștept,
S-a-mpiedicat ceasornicul din piept –

Pǎdurile sunt iar frumoase azi,
Dac-ai veni am merge printre brazi
Și-n aerul sǎlbatic de pe câmp
Ne-am pomeni deodatǎ surâzând…

Iubirea noastrǎ? Piersicǎ și tei,
Cǎ n-a ținut și n-a fost mare ce-i?
Totuna-i dacǎ zilele descresc
Ori dacǎ știi cǎ-i drept cǎ te doresc…

Tu nu iubești cuvintele, așa-i?
Și nici nu-ți pasǎ dacǎ-i luna mai
Sau dacǎ-n parcuri frunzele pǎlesc
Sau dac-aduc caietul sǎ-ți citesc.

Tu nu ești câmpul greu de frumuseți,
Nici ora dintre seri și dimineți,
Tu nu ești glasul nopților ȋntins
Și nici nu porți, iubito, pǎrul lins.

Tu nu ești jocul ȋngerilor, nu,
Și-ți place dacǎ-ți spune lumea tu,
De câte ori pe inimǎ-mi-ajungi
Ȋți vǎd ȋn minte degetele lungi,

Ȋți simt ȋn palme umǎrul rotund,
Oare sǎ fie drept cǎ ești porumb?...
Oare sǎ fie drept cǎ mai pǎstrez
Duminica din care te visez…?

duminică, 24 iunie 2018

Adrian Păunescu - Flaut în brad, voce Adina V.





M-aș scufunda-ntr-un brad până la creștet
Ca-ntr-un sicriu molatec și inform
Să mor, dar să n-ajung de-a pururi veșted
Și în eternul verde să adorm.


M-aș scufunda-ntr-un brad spre rădăcina
Să mă resoarbă munții dimprejur
Să simt cum el în vine se închină
Ca templul vinovat în templul pur


M-aș scufunda-ntr-un brad fără de moarte
Acolo ascunzandu-mi moartea mea
Și cât n-am împlinit în șapte arte
Să împlinesc în arta de-a tăcea.


M-aș scufunda-ntr-un brad al lumii Doamne, 
De mine să scapați, de voi să scap, 
Când vine ora friguroasei toamne
Să-ncarunțesc cu brume reci pe cap.


M-aș scufunda-ntr-un brad, atât mai caut, 
Încolo toți copacii mă rănesc, 
Eu sunt acum ruina unui flaut
Tânjind de dor de bradul părintesc.


sâmbătă, 23 iunie 2018

Adrian Păunescu - Lied vechi de dragoste, voce Adrian Moldovan și Adina V.



Un stingher, 
Alt stingher
Nu pot face doi.
Geru-i ger, 
Leru-i ler, 
Fara noi.

Ninge sa desparta cifrele si mirii, 
unu si cu unu nu se mai fac doi, 
tabla adunarii, tabla înmultirii
ne trimit acasa, singuri amîndoi.

Si vor fi consilii de juris-prudenta
si vom duce-n brate cositor topit.
si voi scrie-o carte numai decadenta
ale carei titluri au si-ncaruntit.

Trec pe lînga tine tipatoare trenuri
botezate-n templul prafuitei gari
si de fiecare te-ndoiesti si tremuri
si la geamul negru speriata sari.

Cîte brazde tulburi pasul meu rastoarna
în împotrivire vesnic sa ma scald
dar acum, ca totul a intrat în iarna, 
vreau sa-ti fie bine, vreau sa-ti fie cald.

M-ai uitat cu totul, nu te mai tin minte, 
n-am avut rabdare, n-ai avut noroc, 
între noi, femeie, nu au loc cuvinte, 
felinarul nostru a fost pus pe foc.

Tu, îmblînzitoarea starilor de luna, 
tu, zamislitoarea starilor de gri, 
cum suporti întreaga liniste comuna, 
cînd erai nascuta spre a ma iubi.

Unul si cu unu nu mai vor sa faca, 
nu mai vor sa faca niciodata doi, 
tabla adunarii tremura saraca, 
s-a mutat întreaga lume între noi…

Umbre fara forme s-au urcat pe ringuri, 
vînturile iernii cauta raspuns, 
unu minus unu fac doi oameni singuri, 
unu minus unu, asta am ajuns.


miercuri, 20 iunie 2018

George Țărnea - Solemna amăgire



Înveşmântaţi în rouă şi în flori,
N-avem răbdare să luăm aminte
Şi ne trezim spre seară, uneori,
Desmoşteniţi de somn şi de cuvinte.

Cum să ne fie dragostea liman,
Cum să ne fie somnul alinare,
Când doar un crivăţ trece, inuman,
Peste măruntul foc din lumânare?

Şi iată-ne dormind, aproape stinşi,
Pe-acelaş pat de gheaţă zdrenţuită,
Revoltător de singuri, dar convinşi
Că numai vremea trebuie-nnoită.

sâmbătă, 16 iunie 2018

Adrian Păunescu - Ca un fum de țigară, sufletul, voce Adina V.






Am să-ţi spun bună seara şi-am să plec undeva
Unde nu e nimic, numai scrum, numai zaţ,
Am să-ţi spun uşurat, am să-ţi spun cu nesaţ,
Ce departe vă simt eu de inima mea.

Uşa-n loc va-ngheţa şi nimic nu va fi,
Ca un fum de ţigară voi trece in sus
Unde stelele sînt, unde oamenii nu-s,
Am să-ţi spun bună seara, deşi va fi zi.

"Nu serviţi o cafea, nu doriţi un fistic?"
Nu doresc decât drumul spre cer, fără voi
Şi să nu mă mai trageţi nicicând înapoi.
Bună seara pe veci, cred c-aşa am să zic.

Bună seara din nou, bună seara adanc,
Doamne dragi, domni stimaţi, eu am treabă, eu plec
Şi pe urmă aici e un fum de mă-nec
Nu-nţeleg de ce parcă îmi vine să plâng.

Doar atât am rămas, o vuire şi-atat,
Şi plămânii de-atâta strigare se rup,
Bună seara frumos, bună seara urât,
Ca un fum de ţigară mi-e sufletu-n trup.

joi, 14 iunie 2018

Adrian Păunescu - Cui să te cer, voce Adina V. și Adrian Moldovan



Şi iarăşi este noapte, cu Beatles în eter,
Şi nu ştiu cui din lume să îi trimit scrisoare
Să-i spun că vanitatea NU e nemuritoare
Pe TINE pentru MINE de-a pururi să te cer.

Miros de buze arse încep să simt în nări
Şi mâinile-mi transpiră pe rând, şi cald şi rece,
Aş adormi, dar teama absurdă că vei trece
Mă face să-mi pierd noaptea printre soldaţi...călări.

Acum eşti lângă mine, dar mâine...unde eşti,
Mi-e teamă că de iarna cu spic de viscol verde
Vei fi încercuită ca eu să te pot pierde,
Halucinantă cota hambarelor cereşti...

Ca o subversiune iubirea mea va fi
Şi-atât cât este astfel şi de nimic nu-mi pasă
NU dau această sfântă iubire furioasă
Pe nicio viaţă lungă cu nopţi de zile gri !

De mâna mea aceasta, ce-abia te-a mângâiat
Şi au venit călăii s-o ia şi s-o reteze,
Vei înflori sălbatec la orice metereze
Sau vei muri de mâna ce nu m-ai meritat...

EU ştiu că-i o pedeapsa să-i fac pe toţi eterni,
Dar eu v-aş da această pedeapsă infernala,
Să duceţi veşnicia în oase, ca pe-o boală
Şi eu să mor alături ca iarna între ierni.

Stăm ochi în ochi într-una şi nu ne mai vedem,
Îmbătrânesc privindu-ţi iluminarea sfântă,
Căderea mea cu milă surâsul tău îl cântă,
Că TU vei crede mâine că EU ţi-am fost blestem...

Pe străzi întortocheate mi-s umbrele perechi,
TU mergi spre SUD într-una, EU caut numai NORDUL,
Şi cu un trăsnet tragic ne trage dezacordul
Să dăm o viaţă nouă unor tipare vechi.

Şi între noi e crivăţ, e moarte şi sunt ani,
În teatrul nostru vine scadenţa aşteptată,
Sunt mulţi ce ne filează, vin nopţile de plată
Se joacă iarăşi Hamlet de Shakespeare în Balcani....

........................................­.............................
Atâta despărţire într-un moment mărunt,
Atăta tragedie într-o-ntâmplare blândă,
Îmbracă-ţi nostalgia, vin ceilalţi să te vândă,
Te mai IUBESC în totul, în rest şi-n amănunt...