joi, 25 ianuarie 2018

Nicolae Labiș- Logodna



E cerul ud și negru și nervii sar ca dracii
Și stelele de tablă se clatină-n cârlig.
Asculte-mi numai vântul și ploaia și copacii
Urarea generoasă ce disperat v-o strig.

Să vă palpite viața ca-n zbor pe cer colunii,
Sub toga unui soare blajin și ideal,
Nicicând să nu vă sune în ceasurile lumii
A hohot stins de plânset ciocnirea de pocal.

Să nu vă ostenească nicio eroare gândul,
Și vânt gemând prin crânguri să n-auziți nicicând,
Să vă păstrați în anii ce-i așteptați, de-a rândul,
Nensângerat de groază, sărutul vostru blând.

Să nu vă ardă-n deget candidele inele,
Asprimile vieții să le-mblânziți pe veci,
Să nu vă calce coșmarul vremii rele
Cu glezne ce, scheletic, își clănțaănește-n teci.

E cerul ud și negru și nervii sar ca dracii
Și stelele de tablă se clatină-n cârlig.
Asculte-mi numai vântul și ploaia și copacii
Urarea generoasa ce disperat v-o strig.

(1958)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu