Munţii mei duhovnici au intrat în ceaţă
Clopote bătrâne bat pe mănăstiri
Când miroase-a iarnă, nunţile îngheaţă
Pentru noi lunatici, imposibili miri.
Vin să ţi se-nchine vânturi şi dihănii
Viscolul asupră-mi cade ca un laţ
Şi ţi-aş face-o nuntă cu un sat de sănii
Şi cu felinare şi cai înstelaţi
Îmbracă-te-n alb, preafrumoasă mireasă
Aşa se cuvine în drama ce-o joc
Pe urmă plecăm fiecare acasă
Şi munţii vor pune misterul la loc
Pân’-o să se-ntâmple, tu vei fi căruntă,
Mie o să-mi vină cea din urmă zi
Şi va fi şi-aceea tot un fel de nuntă
Şi-mi vei duce grija şi te voi iubi.
Ţi-am adus, mireasă, munţii mei cu noapte
Nunţi de animale se petrec în munţi
Codri de miresme şi păduri de şoapte
Ele sunt salonul ne-ntâmplatei nunţi.
Lumânări de nuntă ţin în labe urşii,
Lupii suflă-n focul stânelor pustii,
În rostogolire ne unesc obârşii
Nu-mi vei fi mireasă, mire nu-ţi voi fi.
Te invit la nunta dulce şi albastră
Unde zurgălăii scot argint din toţi,
Ce păcat că totuşi nu e nunta noastră,
Ce păcat că morţii i-am fost dat ca soţ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu