vineri, 21 iulie 2017

Adrian Păunescu - Claun la pensie


Multe lucruri am zis şi acum se-mplinesc, 
Eu am răni ce mă dor înainte de-a fi, 
Pedepsit şi rănit, cred că totu-i firesc, 
Şi voi fi graţiat şi-nţeles de copii.

Am căzut, nu-i nimic, mă ridic dacă pot. 
Cicatrici am pe crengi, cicatrici am pe trunchi. 
M-au lovit peste mâini, m-au lovit peste bot, 
De căzut tot mai cad, însă nu în genunchi.

Uite, cel ce mi-a zis că sunt claun perfect
Mă împroaşcă acum şi mă face nebun,
Pentru el am ajuns un sărman obiect,
Nici n-am cui să răspund, de-aş putea să mai spun.

Unu-mi dă peste ochi cu un vârf de bocanc, 
Altul scuipă în lut să se facă noroi, 
M-au iubit după rang, mă urăsc după rang, 
Nu pot ei fi altfel, dacă-aşa e la noi.

Eu ştiam ce va fi, mă durea mai de mult, 
Rana grea ce-i acum subiect tuturor, 
De aceea,tăcut, liniştit pot s-ascult 
Cât de trişti o să fiţi după ce o să mor,

Eu, prea tragicul, comicul claun ocult, 
Jumătate-animal, jumătate actor.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu