M-ai părăsit... şi toate se sting, reci scânteieri.
Pentru rănitul vultur aripile-s poveri,
Zbătaia lor, zadarnic adaos de-agonii.
Şi mă supun...Osânda de gura ta rostită
E lege pentru mine de aur pur şi greu;
Durerea de la tine mi-e încă o ispită,
Tu, genial tutore al geniului meu.
Şi neguri lungi de veacuri las iar să mă înghită...
Din groapa mea zbugni-va o flacără târzie;
Atunci întreaga lume va desluşi, uimită,
Crescând misterioasă a noastră poezie,
Din dragostea născută în zbucium şi ardori,
Pe-ascuns, din tainic tată, ca un copil din flori!
(Duminică, 12 decembrie 1954
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu