Mihai Eminescu -..."m-au apucat frigurile versului"

Fetiţule dragă,
Nu te supăra dacă nu-ţi scriu numaidecât după ce-ţi primesc scrisorile, dar în adevăr înot în stele. Acuma m-au apucat frigurile versului şi vei vedea în curând ceea ce scriu. Îndată ce mă voi muta de aici îţi trimit bani de drum; pân-atunci „Legenda” la care lucrez va fi gata şi fiindcă luceafărul răsare în această legendă, tu nu vei fi geloasă pe el, fetiţul meu cel gingaş şi mititel, şi nu te-i supăra că nu-ţi scriu imediat, nici că nu-ţi scriu mult. Cred că e un gen cu totul nou acela pe care-l cultiv acum. E de-o linişte perfectă, Veronica, e senin ca amorul meu împăcat, senin ca zilele de aur ce mi le-ai dăruit. Căci tu eşti regina stelelor din cerul meu şi regina gândurilor mele – graziosa – graziosissima donna – pe care o sărut de mii de ori în somn şi trează şi mă plec ei ca robul din „O mie şi una de nopţi”
Emin
10 aprilie 1882

Este posibil ca Eminescu să se refere la poezia Luceafărul , care a fost incepută în 1873 însă prelucrata de-a lungul mai multor ani , pâna când a fost publicată  prima oară în Viena, aprilie 1883, apoi în Convorbiri literare în acelasi an, urmând ca în 1884 să apară în volumul princeps intitulat Poesii, sub îngrijirea lui Titu Maiorescu.
Aceasta contravine zvonurile că Eminescu , începând cu anul 1883 nu ar mai fi fost capabil să scrie poezii.