Crap uşa cu sfială,
Odaia ţi-este goală.
În perini se păstrează încă
O urmă- a capului adâncă.
La pat, stingheri, pantofii tăi de catifea,
Şi pe cearceaf o pată de cafea.
M-am întîlnit prin casă
Cu-o umbră vaporoasă.
De când pierişi, mi te-arătai întâi.
Măcar ca umbră, rogu-mă, rămâi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu