marți, 18 decembrie 2018

Camil Petrescu - Cearta



Miniatură de fildeș mărită,
Și necăjită,
Tu nu știi ce să faci,
Supărată pe mine :
Să razi ?
Să plângi ?
Dar îți strălucesc ochii
De parcă-s plini de rouă,
Căci tu le faci pe amândouă
Negrăit de frumos,
Cum cade câte-o rază de lumină
Pe nasul unui copil mânios.
Eu însă citesc mai departe și tac ...

Și tu plângi tot mai tare,
Că nu vreau să viu să te-mpac.

Dar e destul ca mai târziu
Să zâmbesc
Privind într-altă parte
(Mereu aplecat cu ochii-n carte)
Că să mă smucești furioasă de haină
Și să razi plângând acum de ciudă
Că te-am împăcat.

sâmbătă, 15 decembrie 2018

Gheorghe Tomozei - Iarna Bucureștilor



E-o iarnă ca pe vremea lui vodă
Caragea.
Stau în odaia sușă și-aud de-afară vântul.
Aramă se cocleste-n ibricul de cafea, și lumânarea scade, cuvântul incetându-l.
Prin hanuri, cu feștile în mâini, smerite slugi se-ațin la porți și-așteaptă clinchenitoare sănii purtate lin, prin viscol, de vizitii de tuci și de-o pereche ninsă, de dihănii.
E-o iarnă ca pe vremea lui vodă
Hangerli, 
scurtat de cap de fierul buzatilor ceauși.
Flori sângerii în vase se clatină, târzii, 
cu tremurate lujere spre uși
și simt în pipa arsă tutunul picotind, 
de tomuri când m-apropii, solemne metereze
din care poate umbre viclene se desprind
cu săbii năzuind să mă reteze.

E iarnă doar și umbre ce mă-mpresoară, blând, 
trecutul își păstrează în mine, ca-n nisipuri, 
furtunile albastre, mari focuri scăpătând
și împietrite chipuri.
Rădvan cu cerbi ca neaua-n decemvre de-aș avea, 
pe ulițele strâmbe, cu poduri și dugheni, 
printre năluci de arbori cu mine te-aș purta
în iarna ca pe vremea lui vodă
Mavrogheni.

marți, 11 decembrie 2018

Panait Cerna - Nocturnă, voce Adina V.



La casele cu brazi în poartă
Zăvoru-i tras, ograda moartă.
O candelă-ntr-un colţ clipeşte,
Sporind singurătatea grea...
De-acum şi candela-aţipeşte –
Adormi şi tu, nădejdea mea!

Pe plaiuri, sus, un bucium moare
Şi focurile-s tot mai rare.
Departe-n văi adânci, prin pietre,
Izvorul glăsuieşte-abia ...
Dorm toti in jurul stinsei vetre –
Adormi şi tu, iubirea mea!

În bură de lumina dulce
Coboară luna sa se culce.
Tăcerea aripa-şi desface,
Ţinând pământul tot sub ea...
Pământ şi ceruri dorm în pace – 
Adormi şi tu, durerea mea!