miercuri, 20 iunie 2018

George Țărnea - Solemna amăgire



Înveşmântaţi în rouă şi în flori,
N-avem răbdare să luăm aminte
Şi ne trezim spre seară, uneori,
Desmoşteniţi de somn şi de cuvinte.

Cum să ne fie dragostea liman,
Cum să ne fie somnul alinare,
Când doar un crivăţ trece, inuman,
Peste măruntul foc din lumânare?

Şi iată-ne dormind, aproape stinşi,
Pe-acelaş pat de gheaţă zdrenţuită,
Revoltător de singuri, dar convinşi
Că numai vremea trebuie-nnoită.

sâmbătă, 16 iunie 2018

Adrian Păunescu - Ca un fum de țigară, sufletul, voce Adina V.






Am să-ţi spun bună seara şi-am să plec undeva
Unde nu e nimic, numai scrum, numai zaţ,
Am să-ţi spun uşurat, am să-ţi spun cu nesaţ,
Ce departe vă simt eu de inima mea.

Uşa-n loc va-ngheţa şi nimic nu va fi,
Ca un fum de ţigară voi trece in sus
Unde stelele sînt, unde oamenii nu-s,
Am să-ţi spun bună seara, deşi va fi zi.

"Nu serviţi o cafea, nu doriţi un fistic?"
Nu doresc decât drumul spre cer, fără voi
Şi să nu mă mai trageţi nicicând înapoi.
Bună seara pe veci, cred c-aşa am să zic.

Bună seara din nou, bună seara adanc,
Doamne dragi, domni stimaţi, eu am treabă, eu plec
Şi pe urmă aici e un fum de mă-nec
Nu-nţeleg de ce parcă îmi vine să plâng.

Doar atât am rămas, o vuire şi-atat,
Şi plămânii de-atâta strigare se rup,
Bună seara frumos, bună seara urât,
Ca un fum de ţigară mi-e sufletu-n trup.

joi, 14 iunie 2018

Adrian Păunescu - Cui să te cer, voce Adina V. și Adrian Moldovan



Şi iarăşi este noapte, cu Beatles în eter,
Şi nu ştiu cui din lume să îi trimit scrisoare
Să-i spun că vanitatea NU e nemuritoare
Pe TINE pentru MINE de-a pururi să te cer.

Miros de buze arse încep să simt în nări
Şi mâinile-mi transpiră pe rând, şi cald şi rece,
Aş adormi, dar teama absurdă că vei trece
Mă face să-mi pierd noaptea printre soldaţi...călări.

Acum eşti lângă mine, dar mâine...unde eşti,
Mi-e teamă că de iarna cu spic de viscol verde
Vei fi încercuită ca eu să te pot pierde,
Halucinantă cota hambarelor cereşti...

Ca o subversiune iubirea mea va fi
Şi-atât cât este astfel şi de nimic nu-mi pasă
NU dau această sfântă iubire furioasă
Pe nicio viaţă lungă cu nopţi de zile gri !

De mâna mea aceasta, ce-abia te-a mângâiat
Şi au venit călăii s-o ia şi s-o reteze,
Vei înflori sălbatec la orice metereze
Sau vei muri de mâna ce nu m-ai meritat...

EU ştiu că-i o pedeapsa să-i fac pe toţi eterni,
Dar eu v-aş da această pedeapsă infernala,
Să duceţi veşnicia în oase, ca pe-o boală
Şi eu să mor alături ca iarna între ierni.

Stăm ochi în ochi într-una şi nu ne mai vedem,
Îmbătrânesc privindu-ţi iluminarea sfântă,
Căderea mea cu milă surâsul tău îl cântă,
Că TU vei crede mâine că EU ţi-am fost blestem...

Pe străzi întortocheate mi-s umbrele perechi,
TU mergi spre SUD într-una, EU caut numai NORDUL,
Şi cu un trăsnet tragic ne trage dezacordul
Să dăm o viaţă nouă unor tipare vechi.

Şi între noi e crivăţ, e moarte şi sunt ani,
În teatrul nostru vine scadenţa aşteptată,
Sunt mulţi ce ne filează, vin nopţile de plată
Se joacă iarăşi Hamlet de Shakespeare în Balcani....

........................................­.............................
Atâta despărţire într-un moment mărunt,
Atăta tragedie într-o-ntâmplare blândă,
Îmbracă-ţi nostalgia, vin ceilalţi să te vândă,
Te mai IUBESC în totul, în rest şi-n amănunt...